Sincer, nu stiu cum ar trebui sa sune acest "Cuvant inainte". Probabil ar trebui sa va spun (ca sa nu va dezamagesc pe parcurs) ca am de gand sa scriu, ocazional, niste postari in care voi bate campii despre una si alta, caci asta ma caracterizeaza. Nu am asteptari mari.... de fapt, nici nu am asteptari pentru ca va fi, ca majoritatea blogurilor, unul foarte slab populat.
Am facut unul pentru am satisface nevoia de a vorbi si a ma simti ascultata, desi descrierea unor ganduri si trairi sufletesti pe un blog pustiu este echivalent cu vorbitul la pereti. Dar postatul pe blog ma face sa arat mai putin nebuna decat daca as spune faiantei din baie ce ma supara sau as scrie poezii despre vorbitul cu scaunele ca Marin Sorescu*.
Am mai avut bloguri, bineinteles, acum sunt sterse; unele mai populare, altele nu - depinde cate subiecte de barfit putea oferi. Dar presupun ca lumea s-a maturizat si nu mai cauta sa faca din orice tantar armasar. Plus ca nu-mi inchipui pe unii din cei pe care ii cunosc omorandu-si tipul citindu-mi balivernele cand sunt atatea fete de agatat, atatea teme de facut si atatea gene de rimelat.
In concluzie, nu ma astept sa emotionez pe cineva pana la lacrimi; vreau doar sa ma descotorosesc de unele lucruri care ma piseaza.
*stiu ca nu vorbea cu scaunele si ca era o aluzie la truda pentru desavarsirea actului creator
